El Dia de los Muertos

În urmă cu 500 de ani, primii conquistadori spanioli au debarcat în Lumea Nouă și au fost șocați de spiritualitatea aztecilor și practicile lor neconvenționale. Practici care în opinia spaniolilor catolici erau păgâne (am auzit cu toții de severitatea și fanatismul Inchiziției-1478-1834). Însă, toate încercările de a eradica o sărbătoare care celebrată de mai bine de 3000 de ani au eșuat.

În urma contactului cu alte civilizații și a colonizării spaniole a dus la contopirea mai multor sărbători din perioade istorice diferite, dar care au aceeași idee, și anume cinstirea celor morți prin una fiesta și obiceiuri ce au dus la apariția celebrării El dia de los Muertos. Aceasta are componență: Ziua Catolică a Morților (sărbătorită de celți și preluată mai târziu de romani), Ziua tuturor sfinților (sărbătorită în Spania și în zilele noastre) și zilele în care erau aduse ofrande zeiței Mictlantecuhtli care simboliza moartea și era stăpâna celei mai adânci regiuni din lumea de dincolo.

În urma mixului de credințe și tradiții chiar și zeița Mictlantecuhtli au adopatat o nouă identitate, și anume Catrina– un schelet înalt și îmbrăcat somptuos cu pălărie ornată pentru a arăta că nici cei bogați nu pot ocoli moartea.

Catrina a luat naștere în secolul al XIX-lea, când Jose Guadalupe Posada a creat lucrări precum La Calaca Garbancera, în care apăreau mai multe reprezentări de calveras (cranii), care erau într-o relație confortabile cu Moartea și moartea lor.

În zonele rurale s-a păstrat obiceiul de a aduce mancare, haine, lumânări și creițe morților. Creițele sunt folosite în mod special pentru că rezistă la temperaturile ridicate din Mexico.

Dacă în zona rurală sărbătoarea e încă respectată în mod tradițional (curățarea mormintelor, ormarea acestora și fiesta de seară, unde cântă mariachi), la oraș se transformă din ce în ce mai mult în Halloween.