Ce vezi când te uiţi la o persoană de pe stradă, cu hainele murdare şi zdrenţuite, care se cuibăreşte pe o bancă, încercând să se încălzească pentru a dormi puţin? Vezi în acea persoană un om cu propria poveste şi cu propriile încercări şi bucurii, sau un lucru de care trebuie să ne descotorosim?

Fotograful celebrităţilor, Martin Schoeller a fotografiat şi intervievat peste 180 de persoane fără locuinţă din Los Angeles într-un studio improvizat din West Hollywood, unde le-a fost asigurată o masă caldă de către The Greater West Hollywood Food Coalition.

Schoeller spune despre oamenii homeless: “Când vorbeşti cu ei ceea ce rezonează este faptul că aceşti oameni nu au avut parte de iubire niciodată – în unele cazuri au fost chiar abuzaţi şi abandonaţi de părinţi – şi de aceea au această insecuritate puternică in ei. E uşor să vezi de ce aceşti oameni nu şi-au gasit drumul în viaţă şi nu pot face rost de o slujbă. Dacă nu ai acea încredere în tine şi în propriile forţe, e foarte dificil să faci orice. […] Am iniţiat acest proiect cu ideea de a educa lumea mai mult cu privire la oamenii fără locuinţă şi pentru a le da chiar lor un chip şi o voce. […]  Ţelul meu a fost să îi fac să facă un pas înainte şi să-şi spună povestea.”

Jennifer

 

Jennifer

“ Am făcut nişte alegeri proaste la viaţa mea. Sufăr de depresie. Am avut multe probleme şi am devenit depresivă şi practic, de atunci am renunţat. Acum mă “reconstruiesc”, dacă pot spune aşa. Dar mă ajută să mă regăsesc. Merge destul de bine. Învăţ multe lucruri pe care nu le-am ştiut înainte şi asta e destul de fain, considerând faptul că am 40 de ani, iar perioada mea de tranziţie a început în 2002. Toată viaţa am ştiut că sunt diferită. Am crescut într-un oraşel unde a trebuit să mă prefac că sunt ca toţi ceilalţi, dar am ştiut că sunt diferită şi când am împlinit 21 de ani, atunci am început să cercetez şi să aflu ce ar trebui să fiu, ce termen să folosesc, ce simţeam…dacă alţi oameni simţeau la fel şi aşa am ajuns extrem de comfortabilă cu ideea că sunt o femeie. Chiar şi după perioada de tranziţie, tot ce voiam era acceptare şi acum o am, dar încă încerc să aflu cine sunt şi ce vreau să fac cu viaţa mea.”

Kemi

enhanced-buzz-wide-20108-1453888044-13

“ Am 19 ani. Am împlinit 19 ani pe 13 noiembrie. De patru ani am perioade în care nu am unde locui deoarece obişnuiam să fug din group homes” (case cu mai mulţi locatari, copii sau adulţi cu dizabilităţi cronice.) “ Acum sunt în procesul de a-mi lua o casă, deci s-ar putea să nu mai fiu pe stradă în curând…Am şi un câine pe care mă vor lăsa să-l am, deoarece e un animal de serviciu pentru suport emoţional – depresie şi anxietate. Mi-am dezvoltat depresia doar din statul pe străzi şi fiindcă eram singură mai tot timpul. E un lucru care s-a dezvoltat o dată cu mine pentru că nu mai mâncam şi nu mai dormeam deoarece mi-era incredibil de frică înainte să-mi iau câinele.”

Bill

enhanced-buzz-wide-18528-1453886193-7

“ Am luat heroină timp de 25 de ani. Am şi multe alte obiceiuri…Ohh, sunt aşa de binecuvântat, da. Am avut… Am fost diagnosticat cu SIDA dezvoltată deplin în 1991. Da. Dumnezeu, orice ar fi, el, ea… Nu am nici un răspuns pentru noi, dar e ceva acolo. Nu cred într-un control decisiv sau ceva… Nu văd nici un motiv pentru care încă sunt aici după atâta timp. Am avut, de asemenea şi o sănătate de oţel. Alerg câteva mile pe zi.”

   Pablo

enhanced-buzz-wide-3950-1453886316-13

“ Iubita mea e însărcinată. Am sunat la mai multe programe care oferă housing şi mă învârt în cerc. Ori spun că trebuie să mă întorc următoarea zi sau că trebuia să vin mai devreme, sau să sun înainte sau că este o listă de aşteptare. […] Am ajuns să trăiesc pe stradă de la vârsta de 18 ani. Mama mi-a spus “Fiule, trebuie să pleci. Sora ta creşte, eu am nevoie de intimitate, ea are nevoie de intimitate, fraţii tăi au plecat…” şi i-a dat afară pe fratele meu, împreună cu soţia lui şi cei doi copii ai lor. Am avut o casă cu două camere. E mică. Are nevoie de intimitatea ei. Înţeleg. Îmi iubesc surioara şi prefer ca ea să aibă unde să stea decât eu…Eu şi iubita mea muncim când putem. [… ] Noaptea, dormim la o biserică într-o zonă bine luminată Câteodată, mergem cu autobuzul toată noaptea şi dormim în el când e prea frig. Suntem împreună de mai mult de un an şi jumătate. Sunt fericit. E însărcinată cu copilul meu…o iubesc pe ea şi deja îmi iubesc copilaşul. Stăm departe de droguri, am văzut ce pot face oamenilor…”

   Holly

enhanced-buzz-wide-6299-1453886365-12

“ Fiind o mamă pe străzi, încerc să îi îndrum pe drumul corect, încerc să-i protejez de rău cât pot. […] E naşpa când pierzi unul. Cred că, de-a lungul anilor am pierdut doar 4. Unul a mers la închisoare pentru că prietenul lui a înjunghiat o doamnă pe Hollywood Boulevard. Unul a fost ucis. O alta, s-a mutat departe şi s-a căsătorit cu un tip care era foarte abuziv şi a ajuns să o bată până la moarte. Și am avut un fiu care a fost omorât într-un accident de maşină de un şofer beat. Dar dintre toţi copiii pe care i-am crescut până acum, care sunt 26 la număr, 13 dintre ei s-au întors la şcoală, una dintre ei studiază pentru a deveni anchetator. E grozavă. Ea a fost copilul meu problemă dar acum are doi copii ai ei şi învaţă în Westwood.”

   Rosario

enhanced-buzz-wide-11487-1453888781-19

“ Am 19 ani şi trăiesc pe străzi de 2-3 luni. M-am certat cu familia mea şi m-au dat afară pentru că sunt transexuală…Nu îmi fac griji din cauza asta pentru că voi fi eu şi nimeni nu mă va schimba.”

 

Tot venitul din vânzarea fotografiilor vor fi donate la The Greater West Hollywood Food Coalition.

Sursa: http://www.buzzfeed.com/lynzybilling/when-a-celebrity-photographer-turns-his-lens-to-homeless-peo#.fwe4vK1e3

Pentru mai multe lucrări ale lui Martin Schoeller, urmăriţi-i Instagramul aici.

(Visited 132 times, 1 visits today)